Costin Anton m-a anuntat de dimineata in masina ca o sa isi ia el un caine la 20 de ani. Vezi Doamne, toata lumea are un animalut si ei nu. M-am uitat in ochii lui Costin Anton. Un pusti simpatic de 8 ani si ceva. Baiatul meu cel mare. Si am vazut-o pe Gabi cea mica.
M-am vazut pe mine, mica, dorindu-mi cu ardoare un caine.
Asa ca ma duc sa o iau pe Becky de la veterinar.
Actiuni noi dupa modele noi. Nu imi pasa de covorul meu cel grena. Am cumparat Vanish!
Enjoy your weekend.
Friday, November 28, 2008
Tu si Eu

Tu erai in mine
iar Eu
te purtam in trupul meu
pretutindeni.
Ma miscam in tine,
ma iubeam in tine
in care ma vedeam
ca intr-o oglinda curata
si adevarata
in care puteam sa nu intreb
cine e cea mai frumoasa din tara
pentru ca oricum nu conta
pentru ca aveam frumusetea mea
de femeie simpla si uneori urata
alteori frumoasa si trista,
alteori invaluita in ganduri.
Ma iubeam in tine si ma vedeam
in irisul atat de cald al ochilor tai
profunzi de iubire
intrebatori in asteptare
intr-o iubire care ma doare.
Eu te port in mine
cu eleganta cu care porti
o rochie de vara cu cirese
coapte
sau cu adierea vantului
care iti ravaseste parul
intr-o noapte instelata
de iarna.
Thursday, November 27, 2008
Rubi nu mai este

Rubi, testoasa noastra, a murit azi noapte. Nu stiu de ce. El a murit, eu nu am dormit deloc. Nu am dormit pentru ca m-a impresionat ca a murit si nu stiu de ce. Apoi nu am dormit pentru ca nu stiam cum sa le dau vestea copiilor mei. Vestea ca le-a murit un prieten drag. In final le-am zis de dimineata. Nu au crezut, s-au dus sa il reanimeze, sa il frece cu periuta de dinti pe spate, doar doar o misca vesel, ca in fiecare dimineata. Rubi nu mai este. Poate ca Rubi era un simbol, pentru mine. Ma invatase ca, daca nu imi convine ceva, sa ma ascund in carapacea mea. Dar de ieri am hotarat ca nu mai vreau carapacea. Vreau sa comunic, sa ma exprim, sa exist, sa fiu. Eu insami. Intotdeauna.
Rubi, te iubesc si nu am sa te uit, broscuta buna.
Tuesday, November 25, 2008
Noiembrie tarzii

Te iubeam
in secretul fiintei mele
adanci.
Si nu prea stiam cum sa ti-o spun
pentru ca direct nu prea mergea
Si atunci ti-am spus-o in culorile
Toamnei
verge, galben, rosu, grena,
in ceasca mea aburinda cu cafea,
in zborul porumbeilor din parc,
in surasul copilului ce se joaca in tarc,
in lacrimle mele din noapte
in zambetele mele din zi,
in aceste cateva versuri de noiembrie
Tarzii...
Miros de verde
Friday, November 21, 2008
Cactusi

Visasem ca imi daruisei cactusi.
Fusese o noapte agitata
Intre extazul iubirii tale
Si agonia indiferentei pe care o abordezi
Mereu.
Ma suparasem ca imi daruisei
Doar cactusi.
La prima vedere sfidatori, respingatori,
In mantia lor verde, insipida.
Apoi, brusc mi-am amintit un lucru:
Anume ca ei, cactusii, fac cele mai frumoase flori
Din cate exista
Intrecandu-se pe ei insisi.
Mai am timp

Mai am de stat
Timp de o aripa,
O soapta, clipita,
Mai am timp
Pentru un val de mare
Matase azurie pe pielea-mi cafenie,
Calda, dogorita de soare,
Cu gust de cireasa amara,
Mai am timp de stat cat
Pentru o sarutare fugara
Pe obrazul tau atat de alb,
precum Pegasus cel inspumat
Mai am timp de o imbratisare
Proaspata, asemeni campiei cu flori
Pe care calci cu talpile-ti batatorite
de drum dimineata,
Prin fum, ceata, de pietrele colturoase
strivite,
Mai am vointa sa te iubesc
Pana la moarte si dincolo,
Chiar de uneori ma indoiesc,
De mine, de tine, de timp,
De an, de anotimp.
Tuesday, November 18, 2008
prima mea icoana pe sticla-Maica Domnului cu Pruncul
M Tot mergand cu copiii la cercul de icoane pe sticla, m-a furat frumusetea acestei indeletniciri si mi-am dorit sa invat si eu sa pictez. Am ales Maica Domnului cu Pruncul si cred ca tot pictand am pus foarte mult din mine. La final, cand m-am uitat, am regasit in icoana cateva trasaturi dine mine: cred ca am pus un pic de tristete, un pic de ingrijorare materna, un pic de resemnare si multa iubire. Nu stiu daca am reusit sa fac ceva frumos sau mai putin frumos, cert este ca am pictat cu multa grija si iubire. Ma gandesc ca ar trebui sa pictez aceeasi icoana iar si iar la intervale de timp ca sa ma descopar. Oarecum.
O zi frumoasa!
O zi frumoasa!
Thursday, November 6, 2008
Cizmele Ameliei sau Don't Assume, Communicate

Ieri seara am dat de pomana in greseala cizmele Ameliei. Erau nou-noute, din piele, foarte elegante. Cum asa? Asa bine. Am presupus. Presupunerea duce la eroare. O prietena buna mi-a adus niste haine ca sa le dau la biserica si incaltaminte. Amelia si-a pus sacosa cu cizme langa sacosele Mihaelei. Am stat si m-am tot mirat cum de Mihaela isi da asa cizme bune, poate ca nu mai putea merge pe ele. Poate ca au fost ale mamei ei si o doare sa isi aminteasca de ea. Am facut tot felul de scenarii si in final ... le-am dat. Cu usurinta, impreuna cu celelalte sacose. Acum ce voi face? Nu stiu. Ii voi cumpara Ameliei niste cizme noi. De recuperat, nu mai am de unde. Inca o data mi s-a demonstrat cat de importanta este comunicarea corecta.
Tuesday, November 4, 2008
A Child is a Joy

A child is a Joy,
Joy, dreaming and Peace,
Peace coming from the song of the Earth,
Around the Universe.
A child is a flower,
The flower of our Innocence
Wondering about our hearts
As long as we live.
A child is a dew drop, the color
Of the rising sun, shiny and bright,
The hug of his Mother
Keeping him tight.
A child is a Prayer
Whispered with Faith
A child is the essence
Of God's loving presence.
Joy, dreaming and Peace,
Peace coming from the song of the Earth,
Around the Universe.
A child is a flower,
The flower of our Innocence
Wondering about our hearts
As long as we live.
A child is a dew drop, the color
Of the rising sun, shiny and bright,
The hug of his Mother
Keeping him tight.
A child is a Prayer
Whispered with Faith
A child is the essence
Of God's loving presence.
Subscribe to:
Posts (Atom)

