Materna

Vreau sa stau din nou
Copil
La sanu-ti moale,
Atat de albastru si atat de curat
Ca o raza de luna,
Ca un obraz pistruiat
Si rusinos ca o fata mare
De goliciunea
Sfioasa
Inmarmurita
In caldura materna
Atat de duios daruita

Vreau sa stau din nou
Copil
In paru-ti moale,
Roscat si asa de frumos aranjat

In dantele buclate

Precum orhideele nerusinate
Pudrate cu roz
Cu galben si crem,
O cascada primitoare
Ca o raza de iubire

Infinit de curata,
Materna, Eterna.

Pauza

Sunt in pauza de scris poezie. Probabil pentru ca pe zi ce trece, omul pentru care am scris-o, ma dezamageste cumplit. E pacat ca un om cu harisma sa se piarda si sa se complaca in mediocritate. Dar daca asta ii place, faca-se voia sa. De fapt ieri ma uitam la el si ma gandeam ca nu pe acesta il iubeam, ci pe el, celalalt, care era unic. Frantura de om care a ramas nu imi mai spune nimic. Este plat, fara stralucire, fara ceva-ul acela care il facea unic. Este ingenuncheat de propriile patimi pe care ii este greu sa si le recunoasca. Ma bucur ca am avut experienta aceasta dureroasa. Pentru ca am iesit curata din ea.

Mmmm...probabil ca nici nu voi mai scrie poezii de dragoste. Voi trai dragostea la cote inalte fara sa o mai pun pe hartie.

Indraznet, nu?

Una cu furtuna

Ieri seara am vazut franturi din "Clona" pe Acasa. Nu m-am mai uitat la televizor de un an aproximativ, ba chiar cred ca este un an. Of, anul ala...si mi-a sarit in ochi o replica " atunci cand suntem in furtuna, sa inchidem ochii si sa ne facem una cu furtuna pana cand trece, sa nu ne punem impotriva. "

Uite ceva ce nu invatasem pana acum: sa ma las in voia furtunii. De fapt atunci cand esti pe val si esti cu el, sus sau jos, nu te inghite. Nu stiu ce mi-a venit sa scriu asta. Iac'asa. Cred ca ma gandeam la rezistenta omului la schimbare. Si eu reactionez la fel, desi credeam ca sunt altfel datorita meseriei pe care o practic, mai mult sau mai putin, in loc sa merg mana in mana cu schimbarea, ma opun, si cu cat ma opun, cu atat resimt efectele. De azi inainte inchid ochii si ma fac una cu furtuna pana cand trece.

Fata cu cercel de perla - Tracy Chevalier

"Imi dadea instructiuini dimineata si astepta ca ele sa fie indeplinite pana a doua zi. Dar culorile, frumoasele, rascumparau toate chinurile pe care le induram ca sa ascund ceea ce faceam. Am ajuns sa indragesc macinatul materialelor aduse de el de la spiter - oase, alb de plumb, roiba, masicot. Imi placea sa vad cat de straluctioare si de pure erau culorile pe care le obtineam. Am invatat ca daca macinam foarte fin materialele, culoarea iesea mai intensa. Grauntele brute de roiba se transformau intr-o pulbere fina, rosie si stralucitoare, si, amestecate cu ulei de in, intr-o vopsea plina de lumina. Sa faci culoarea asta si celelalte culori, era o adevarata magie. Am invatat de la el cum sa spal substantele, sa le curat de impuritati si sa scot la iveala culorile adevarate. Foloseam o serie de cochilii de scoici drept boluri si spalam iarasi si iarasi culorile, uneori de cate treizeci de ori, ca sa elimin creta sau nisipul sau pietrisul. Munca dura mult si era plictisitoare, dar cand vedeam culorile, care deveneau tot mai curate cu fiecare spalat si mai aproape de ceea ce se cerea, satisfactia era mai intensa. "

Ma gandeam si la oameni, care slefuiti de duhovnic, devin culori stralucitoare. Ma intreb acum ce culoare sunt. Poate un violet. Sau poate un oranj. Nu stiu...cu fiecare spalare devin altfel.

Revin la iubirea mea -

P.S. Maine se face un an de cand m-am desprins de iubitul inimii meie. E timpul sa spunem "good bye mourning". Punct si de la capat. Eeeei, abia de acum incolo voi regasi Paradisul Pierdut. Just watch me. Time to move out.

Asta nu inseamna ca nu il mai iubesc, ci ca il iubesc si mai mult ca inainte si acolo va ramane. Dar...adaug motto-ul: IUBESC SI FAC CE VREAU! Adica imi intind aripile. Ma asteapta o lume minunata in training.

Doing the Pizza Walk

Ma tot muncea gandul cum sa fac un exercitiu interesant. The Pizza Walk. L-am facut acum doua zile, pur si simplu din greseala. The Pizza Walk consta in faptul ca trebuie sa mergi intr-un loc specific pentru ceva si sa ceri altceva, de exemplu, la o pizzerie sa ceri o portie de hot-dog. Sau friptura, sau altceva. Ei bine, acum doua zile m-a rugat un coleg sa ii comand o pizza - la Trenta Pizza. Am sunat la 9465 si, neasteptand sa raspunda totalmente, am cerut o pizza. Era statie de taximetre. Hmmm. Am ramas fara cuvinte. Am mai sunat o data, tot la statie de taximetre. Operatoarea disperata: doamna, va dam un taxi daca doriti, nu o pizza.

Debrifuire? M-am simtit foarte bine, nici nu pot defini, atat de hazliu mi s-a parut rezultatul incat mi-a facut ziua. M-am simtit eliberata de conveniente, da, asta e cuvantul.

Just do the pizza walk! On your own! See what happens!

Succes.

P.S. Maine se face un an de cand m-am desprins de iubitul inimii meie. E timpul sa spunem "good bye mourning". Punct si de la capat. Eeeei, abia de acum incolo voi regasi Paradisul Pierdut. Just watch me. Time to move out.

La scoala

"Lui Costin, care merge la scoala

Gradinita a luat sfarsit,
Sunt de acuma mare,
In toamna voi fi scolar,
Mare sarbatoare.

Stiu sa numar, desenez,
Literele imi plac,
Si cu fiecare zi
Noi progrese fac.

Pe colegii cei mai mici
Eu ii las cu bine,
Si doresc sa ii vad scolari
Mari si buni ca mine.

Gradinita mea frumoasa,
Eu te las acum
Cu pasi repezi ma indrept
Spre al scolii drum.

Printre Soapte

Am urmat steaua in noapte
Dar ce noapte!
Sfinte soapte
Ne trimit pe calea veche,
Far' de-a magilor pareche,
Unde in staul am aflat
Pe al lumii Imparat,
Din Fecioara zamislit,
Dumnezeu Iisus iubit.

Am urmat steaua in noapte
Dar ce noapte!
Sfinte soapte
Ne murmura incetisor
A pastorilor mirare, a magilor inchinare,
Catre ieslea cea curata,
Saraca, imbietoare,
De a ingerilor dulce prezenta
Langa Preasfanta Nascatoare.


Smirna, aur si tamaie,
Daruri scumpe, daruri sfinte,
Fost-au puse Pruncului
Intr-o noapte, la picioare, dinainte
Dar ce noapte!
Caci in taina, printre soapte,
Se nastea Mantuitor,
Al lumii Izbavitor.

Din gips

Inima ta din gips
S-a sfaramat in doua
Sau patru sau sase,
Am legat-o cu snururi
Albe si ros' de matase,
Prinse
In doua, sau patru, sau sase
(Caci nu mai tin minte)
Si o tin in palma mea
Cuminte si buna
Sa o feresc de roua, ploaie, furtuna
(Caci daca maine ploua?)
Atunci inima ta din gips
S-ar transforma intr-o pasta
Cam alba, cam cimentoasa, cam lesioasa
Si ar cadea zdrelita, topita, ranita
Printre snururile mele
Albe si ros' de matase,
Prinse in doua,
Sau patru, sau sase.