Frunze

Borges are dreptate. Poemul vine spre tine. Cam asta mi-a venit in minte ieri, tropaind prin caldura pe niste stradute in cartierul Pantelimon si vazand niste frunze visinii cazute pe asfalt:

Frunze

Frunze patate

de lumina difuza

se contureaza

verzi, galbene, grena

pe trotuarul de caramea

de amintirile

uneori cenusii

ale damelor fistichii

cu pantofi de lac

aramii

De ce mi-am vandut computerul sau Strada Cartii

Mi-am amintit ca imi place sa citesc. Nu doar un gen de carti. Si ma mai gandeam la proiectul Strada Cartii, cel care a inceput la Universitate. Interesant si probabil - inca nu stim - incitant la lecturare. Cetateanul roman nu mai citeste nimic in afara de ziarul de dimineata sau de stirile de pe net. Un navigator innascut, romanul participa la viata social economica si culturala doar pasiv, butaforic, lumea ca spectacol este imbratisata pentru ca romanului mai nou, ii e teama sa traiasca, sa iubeasca, asa ca traieste virtual, se hraneste cu emotii virtuale, cu sex virtual, cu femei si barbati virtuali, cu evenimente virtuale si as putea continua lista a la long, numai ca nu stiu daca vreau. Uite ca din aceasta cauza mi-am vandut computerul. Internetul a devenit un mod de viata care evita viata si intalnirea fata catre fata, asa de importanta pentru ca actul comunicarii sa fie total. Discutand cu prietenele mele, ele insele niste devoratoare de internet, am aflat cateva din peripetiile lor nocturne cu barca pe valurile netului, valuri in care te poti da orice esti si orice nu esti, in care poti deveni oricine si oricum, la fel ca in aventurile baronului Muechauesen - na ca m-am impotmolit in numele acestuia - si fel si fel de intamplari absolut dramatice. Ma mai gandeam eu ca proiectul acesta cu Strada Cartii poate trezi lumea din letargia proiectului Love On The Net, care, in afara de faptul ca este, asa cum am spus, dramatic, este si deosebit de periculos. Prefer sa merg pe Strada Cartii sau chiar sa gasesc la un moment dat Cartea Strazii decat sa ma irosesc pe internet. Nopti nedormite, iluzii, fantasmagorii, iubiri inexistente, dorinta de a discuta cu un adult...cred ca aici am pus punctul pe "iiii". Probabil ca oamenii doresc sa discute cu adulti, sa isi anuleze singuratatile si o fac wireless...sau in traducere libera " fara fire". E o moda stupida, la fel ca si asta cu balerinii la femei, toata lumea poarta balerinii astia a la Alice in Tara Minunilor, ridiculi, cu fundite, noduletze, dantelutze, fie ca e adolescenta, adulta, varstnica...tre sa fie in pas cu moda. Fara sa stie ca moda e cum esti tu insati. Si iar ajungem la papusa Barbie! Deci: se poarta netul, balerinii, tunsoarea bob, blondul, imaginea, imaginea, imaginea fara de imaginatie. Sau capetele fara de minte...

Cred ca am vorbit deja prea mult. Concluzia e ca sustin proiectul Strada Cartii.

Joacă

Joacă

Hai narcisule afară,
Să tragem zmeul de sfoară!
Pune-ţi haina zdrenţuită,
Galbenă, mototolită,
Din hârtie creponată,
Şi să alergam prin iarbă,
Iarba verde, iarba înaltă,
Pân’ se lasă înserarea
Peste poartă.

poezie adevarata: Descantec de ploaie - A. Blandiana

Descântec de ploaie

Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi şi ploile calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,

Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,

Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile,

Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,

Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.

Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",

E urât şi poate nici nu e adevărat,

Dar lasă-mă atunci când plouă,

Numai atunci când plouă,

Să rostesc magica formulă

"Sunt cea mai frumoasă femeie".

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă

Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt

Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu

Eşti departe plecat şi eu te aştept,

Şi tu ştii că te-aştept,

Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept

Şi totuşi aştept.

E-n aer miros de dragoste viu,

Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,

Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,

Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,

Şi eu te aştept.

Doar tu ştii -Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

armonie

Atunci cand suntem raniti, avem discrepante in interiorul nostru. Nu ne mai identificam cu ceea ce credem si cu ceea ce suntem. Armonia interioara este distrusa. Ma gandeam azi de ce. Pai e simplu, pentru ca atunci cand suntem raniti si suferim dupa ceva, cautam surogat, inlocuitor pentru acel ceva. Care evident ca nu ne satisface, deoarece nu este autentic. Dupa divort, vrei partener pentru ca nu poti suporta singuratatea, dupa o suferinta, vrei sa fii inconjurat de prieteni si compatimit pentru ca nu iti poti accepta starea. Uite ca oamenii au nevoie sa stea si singuri, sa isi tamaduiasca ranile, sa fie pregatiti pentru un nou start. Oamenilor le e teama de ei insisi. Cum sa faca liniste in ei, cand le este teama de cele ce ar putea starni? Cum sa isi recunoasca temerile, cand ar putea fi raniti? Si ne inconjuram de lume si facem zgomot cand de fapt ar trebui sa stam sa ne auzim dorintele, visele, tendintele... Ne inselam si apoi suferim de propria inselare, de care evident, de vina trebuie sa fie altul. Mai bine sa avem curajul sa fim verticali, sa ne asumam cine suntem si ce dorim, visele, nazuintele, proiectele, virtutile, defectele...Sa rasunam armonios pe strunele sufletului nostru.

Azi-noapte

azi-noapte

mierlele imi cantau iubirea

ascunse printre salciile pletoase,

pe malurile galbene, de rauri unduite,

in ape clare, limpezi, tumultoase.

azi-noapte

stelele imi dansau iubirea

in straluciri de albastre nestemate,

pe-al cerului val indigo, intunecat,

precum privirea cerbului fugar si speriat.

azi-noapte

pomii imi infloreau iubirea,

in mii de buchetele parfumate,

cu roz si albe fluorescente dantelate,

in iarba cu arome afanate...

azi-noapte

s-a intamplat ca te iubeam,

cu puritatea unei nopti de vara,

si doar azi-noapte mierlele cantau.

ah, dulce, delicioasa primavara...

Floral

Ma gandesc sa iti fac cadou

Genele mele de lacrimi negre,

Ce coboara pe fata-mi roz pal,

De cristal,

De opal,

De safir si coral,

Lasand o dara patata

De rimel banal,

Pur occidental.

Ma gandesc sa te incununez cu salba

Genelor mele, stralucind de lacrimi albe,

Ce imi curata fata roz-pal,

De safir si coral,

De opal,

De cristal,

Lasandu-mi o dara curata

De suras floral,

Dulce, pur oriental.

vis de iarna

Vis de iarna

Am visat ca alergam cu tine
Prin ninsoare.
Ne imbratisam cu dor, sa nu ne pierdem,
Iar tu radeai – radeai cam tare,
Cu bucuria fulgilor de argint
Ce iti inghetau pe fata,
Si chiciura marunta, zahar candel,
Depusa ciorchine in barba si mustata.
Eram doar eu cu tine,
Iubitul meu de gheata!
Si te priveam adesea fascinata
Eu, fata ta din fulgi de ciocolata,
Dorindu-mi cu nesat sa fiu mancate
De gura ta cea lacoma, acuma stransa,
Si de privirea ta cea insistenta, ninsa
Bordata doar de gene aurii...
Ah, ce de amintiri avem, mai stii?
Eram o iapa alba innaripata,
Sau poate doar o caprioara speriata
In cautarea libertatii absolute
Atata de opusa iubirii noastre mute...
Caci eu visam ca alergam cu tine
Prin ninsoare,
Eram legati in inimi – ce stransoare-
Si ce mai pot a spune?..
Ningea frumos si alb

Ningea cam tare

HRISTOS A INVIAT!

freamat culoare,

ciresi in floare,

azi e sarbatoare!

Hristos, Lumina

Inviere Divina,

sa-mpletim cununa

de iubire buna,

sa culegem flori

albe sarbatori,

pentru Domnul Viu!

sa-i aducem cant

dulce legamant

gandul nostru sfant:

Hristos a Inviat!

Pastele curat,

fericit, dorit

azi ni s-a implinit.

SE LASA DOAR TACEREA

Nu-ma-uita

mi-am pus aripile de fluture

si m-am imbracat in dantele fine,

albe, mov si pale,

ca sa vin la tine

in talpile goale,

mirosind a roua,

eu, femeie noua,

sa te vad zambind

in barba-ti stufoasa,

sa te vad plangand

in iarba cea grasa,

de multa iubire,

de dulce dorire,

sa ma prinzi in palma,

fluture de toamna,

sa ma iei cu tine,

azi si ieri si maine,

in gradina ta

de nu-ma-uita.

Respiratii

Eu te iubesc
De dincolo de geamul
Atat de transparent
Si atat de fin
Care ne separa lumile
Dar sa iti spun un secret copilaresc:
(mai tii minte ca geamurile se aburesc
de sarutul iubirii
si respiratia privirii)
Si ne putem atinge nasurile
Turtindu-le intr-o atingere fugara,
dulce, bizara,
si ne putem saruta cu dulceata
ciresilor de vara
caci geamul aburind o va spune
ca tu esti eu,ca eu sunt maine,
si ne putem saruta cu sarutul ud
ce ne e dat acum, veridic si crud
intr-o clipa mov...

Si ne putem atinge palmele induiosate

de bucuria revederii
cu mirarea inocenta a copilului
care se vede pe sine in oglinda...
caci tu, doar tu,

esti pentru mine, oglinda sufletului meu

De ziua mea

as vrea ca de ziua mea

sa primesc in dar o stea,

mica, alba, lucitoare,

ca un licurici in noapte,

printre ierburile inalte,

sa devin craiasa alba,

peste brazii din padure,

peste fragi si peste mure,

peste ciupercile sure,

cu palarii asortate,

in bulinute pictate,

peste piticii voinici,

ce stau in casute mici,

sa le spun povesti frumoase

copiilor de prin case,

care dorm acum cuminti,

in patuc, langa parinti.

Construim si daramam

Ma intreba deunazi o prietena ce mai e prin interiorul si exteriorul meu. Ce intrebare provocatoare...nu as putea spune, in interiorul meu este pace, lumina, culoare amalgamate cu durere, speranta, amintire, provocate si de evenimentul de azi. Asteptat. In interiorul casei mele, papagalii strica un cuib din paie pe care l-am cumparat pentru ei. Sistematic, fir cu fir. In exteriorul casei mele, doi porumbei, despre care am mai scris, isi construiesc o casuta. Fir cu fir. Azi am primit citatie de la tatal copiilor mei pentru partaj. Daramam sistematic, pas cu pas. Nu stiu ce voi construi, nadajduiesc ca ceva mai frumos si mai trainic.Imi doresc o casa cu un interior placut, taranesc, in care sai imi gasesc linistea. Impreuna cu baietii mei cei grozavi. Nu stiu ce voi face, unde ma voi duce, de voi avea bani sau nu, important este ca suntem impreuna. Impreuna e un cuvant tare magic. Impreuna putem face de toate, ne putem bucura, putem zambi, putem plange cat vrem, caci ne avem unii pe altii, putem construi castele, apoi le putem darama pentru a face altele si mai si...putem construi si darama relatii pentru a le relua mai frumoase si mai bune...impreuna suntem mai buni. Si pentru ca a fost o zi grea si trista pentru mine, dar o zi care trebuia sa vina, cuvintele sunt de prisos. Prefer o culoare apoasa pentru ca amaraciunea sa se dizolve.