Sunt in pauza de scris poezie. Probabil pentru ca pe zi ce trece, omul pentru care am scris-o, ma dezamageste cumplit. E pacat ca un om cu harisma sa se piarda si sa se complaca in mediocritate. Dar daca asta ii place, faca-se voia sa. De fapt ieri ma uitam la el si ma gandeam ca nu pe acesta il iubeam, ci pe el, celalalt, care era unic. Frantura de om care a ramas nu imi mai spune nimic. Este plat, fara stralucire, fara ceva-ul acela care il facea unic. Este ingenuncheat de propriile patimi pe care ii este greu sa si le recunoasca. Ma bucur ca am avut experienta aceasta dureroasa. Pentru ca am iesit curata din ea.
Mmmm...probabil ca nici nu voi mai scrie poezii de dragoste. Voi trai dragostea la cote inalte fara sa o mai pun pe hartie.
Indraznet, nu?
No comments:
Post a Comment