ascunzis

Imi staruie in mine
Linistea ta albastra,
cu muscate rosii si albe
prinse in fereastra
curata a sufletului tau;
cu franturi de soapte calde
aidoma painii bune, un pic prea albe,
si a feliilor de pepene zemuinde,
muscate cu sete de tine,
barbatul-copil, ce traiesti in mine;
care te ascunzi printre florile tale
cu alb, si rosu-aprins in petale,
temandu-se sa paseasca
in taramul meu fermecat
de femeie-fata.