Mama mea - Prodromita

"Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,şi iată,
m-am trezit că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc."

Sunt multe lucruri care ne ranesc in viata. Pe unii cuvintele, pe altii faptele, unii iarta mai usor faptele decat cuvintele. Care dor si care raman. Mama mea nu poate uita cuvintele. Cuvintele mele. Eu pot uita cuvintele ei. Cred ca sunt mame cu fiice nepotrivite. Mame care uita ca fiicele lor sunt ALTFEL. ALT FEL. Alta mancare, alt aluat. E ca si cand ai vrea sa faci cu aluat de cozonac taitei de supa. Nu cred ca ies rai, cred ca ies diferiti si nepotriviti. Eu sunt un aluat de taitei cu care mama mea a vrut sa faca un cozonac. Asemanator cu ea. Uite ca am iesit ALTFEL. Diferita. Daca nu poti accepta diferenta, te ranesti. Incepi sa arunci cu cuvinte. Cuvintele taie. Astfel ca, dupa a treia incercare de a o aborda pe mama mea pur si simplu cu un telefon ca sa vad ce mai face, m-am izbit de icebergul din ea. Asa ca renunt. Azi renunt la mama mea. Dumnezeu sa o binecuvanteze si sa o aiba in grija Sa. Eu si copiii mei mergem mai departe cu Maica Domnului. Care nu face diferente intre copiii Ei si pe care ii accepta asa cum sunt. Diferiti. Rai. Nerecunoscatori. Iubitori. Indiferenti. Caposi. Blanzi. Harnici. Delasatori. Unici.

Pentru ca si Ea e unica.

Daca nu va iubesc mamele voastre, daca nu va accepta, sa nu uitati ca avem o Mama toti. Maica Domnului.

Va imbratisez cu multa vanilie si la fel de multa iubire.