Am avut un weekend foarte spumos. Am calatorit in Ardeal cu alte doua prietene, doua simpatice. Initial am plecat foarte suspicioasa deoarece nu stiam cu cine las copiii, cum se vor adapta fara mine. Aveam nevoie sa fiu singura. Sa ma relaxez, da, stiu, suna egoist, si totusi am plecat dincolo de toate problemele. Calatoria care se anunta a fi anosta a fost foarte amuzanta si cred ca am ras cat pentru toti cinci anii in care nu am stiut decat sa plang. Problema care s-a ridicat a fost cea a lupilor. Vineri seara ma suna Cristina inainte sa plecam la gara ca vrea sa schimbam biletele deoarece ei ii este frica sa mearga prin munti dis de dimineata, pana a se crapa de ziua, din cauza lupilor. Ca uite ma, umbla in haita si ne mananca. Am cautat fel si fel de solutii, sa luam halci de carne cu noi si sa le lasam in urma noastra, sa ne facem o faclie, dar oare cum se face o faclie si de unde luam benzina si carpe, in final am terorizat psihic vreo cinci persoane cu problema lupilor din pustie dupa care am trecut la problema intunericului. Cristina nu si-a depasit frica de lupi, poate data viitoare. Si eu am avut un "hop", a facut taxiul pana pe serpentine si, fiindca, zic ei, sunt mai usurica, m-au rugat sa ma sui pe locul "mortului" de care am fobie. Cu chiu cu vai m-am suit, nu pot sa zic cu ce elan, in orice caz nici eu nu am trecut de hopul asta cu statul in fata. Teribil.
Poate data viitoare.
Multa vanilie si la fel de multa iubire.
No comments:
Post a Comment