Mama mea naturala, Lia, a murit dupa trei saptamani de chin, la reanimare. Lectia de viata este ca oamenii trebuie sa se iubeasca si sa se inteleaga dincolo de orice disensiune. Cuvintele imi sunt grele. O iubesc si tare voiam sa ma accepte asa cum sunt. Pe mine, fiica cea risipitoare.
Cu aceasta, blogul meu se inchide.
Monday, April 6, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)

2 comments:
Gabi, imi pare rau pentru necazul prin care ai trecut. La judecata de apoi probabil ca toti vom realiza ce greseli am facut in viata. Sunt sigura ca tu ai iertat-o. Sunt sigura ca in ultimul ceas a realizat ca a gresit fata de tine. Ce pacat insa ca abia inaintea mortii realizam unde am gresit. Ce pacat ca nu mai aveam timp sa ne bucuram unii de ceilalti.
Iti doresc sa fii iubita de Dumnezeu si de copiii tai.
Te imbratisez cu drag,
Cristina (Bondoc)
Cred ca e mai bine sa le realizam inainte de judecata de apoi. Nu?
Post a Comment