Viata la tara

Imi place viata la tara. Imi place sa predau la tara. Nu am nici un regret ca sunt unde sunt. Pamantul galben amestecat cu negru te elibereaza, mirosul reavan al ierbii taiate si bruma care cade dimineata sunt sanatate curata. E drept, e frig, copiii sunt nazdravani si apreciez la ei o curatie interioara, o prospetime pe care copiii din capitala le-au pierdut. Se vede ca sunt copiii campului - ii preocupa munca pamantului, grija pentru animale. Unii nu au nicio legatura cu scoala, vin doar ca sa fie prezenti si nu se supara cand mai iau cate un "scaun" deoarece stiu ca e pe drept. E destul sa iti zambeasca si iti trece supararea.

Weekendul trecut am plecat in Moldova ca sa ma relaxez. Nu am vazut plai asa frumos cum e cel moldovean, cu pajisti si dealuri line. M-am intors dupa 13 ore de mers cu autocarul atat de incarcata incat am fost in stare sa gatesc si sa scriu un articol.

Citadinismul nu mai are nici vanilie si nici iubire.

La tzara, monser!