"Cand ma gandesc la vanilie, ma gandesc la iubire"

Imi place ciocolata. Dar cand ma gandesc la iubire, imi vin imagini despre vanilie. Poate pentru ca vanilia este fina, delicata, galbena. Cred ca de fapt asta e asociatia pe care o fac: galben, soare, iubire, vanilie...la cremsnitul care ii placea asa de mult tatalui meu. Cand ma gandesc la vanilie, cred ca ma gandesc la poezie.

Poate va ganditi ca sunt blonda... ei bine nu, orice ar insemna asta. Am fost odata, ca spicul de grau. Cred ca pe atunci mi se potrivea Cosbuc: "pe umeri pletele-i curg rau/mladie ca un spic de grau..." acum nu stiu ce mi se mai potriveste. Daca m-as gandi mai bine, l-as alege pe Nichita. Sigur, Nichita era asa de blond, ca un copil din vanilie.

Vârsta de aur a dragostei

"Mâinile mele sunt îndrăgostite,

vai, gura mea iubeşte,şi iată,

m-am trezit că lucrurile sunt atât de aproape de mine,

încât abia pot merge printre ele

fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,

de trezire, de visare,ş

i iată-mă fără să dorm,

aievia văd zeii de fildeş,îi iau în mână

şi îi înşurubez râzând, în lună,

ca pe nişte mânere sculptate,

cum trebuie că erau pe vremuri,împodobite,

roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera cea minunată e argintie.

Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.

E un dans iubito, al sentimentelor,

zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.

Şi eu, cu pânzele sufletului umflate de dor,

te caut pretutindeni,

şi lucrurile vin tot mai aproape,

şi pieptul mi-l strâng şi mă dor."

Imi place sa scriu poezie. Nu ma inspira Nichita, mai degraba lumea copiilor. Cred ca e o lume perfecta, o lume in care poti evada oricand doresti si oricand te simti strain, pustiu si straniu, o lume care te cuprinde si te imblanzeste pana in cele mai intunecate strafunduri ale inimii. E o lume poate utopica. Dar e singura lume in care poti visa si te poti juca. Ma gandesc ce trist ar fi daca oamenii si-ar pierde sufletul de copil. Unii nu se gandesc ca il au. Il tin si il sufoca in chingi. Jose Luis Borges spune ca trecutul este singurul loc in care putem intra in siguranta si pe care il putem vedea de fiecare data altfel. Ma bucur ca ori de cate ori intru in lumea mea de copil, pot vedea soare. Si flori. Ca in poezia pe care am scris-o mai jos:

Concert de Primăvară

"În grădină se adună, fetele, florile,
Parfumate şi-mbrăcate în toate culorile.
Albă şi scăldată-n soare, margareta se trezeşte,
Către-albastra, largă zare,
Braţele şi le roteşte.

Lângă ea o garofiţa
Roşie şi bucălată,
De cât a fost sărutată
Stă şi priveşte mirată
La rochiţa-i zdrenţuită.

Dimineaţa e senină
Şi de roua-ncununată.

Mai încolo, într-un loc,
Supărat şi plictisit,
Stă chircit şi vai de el
Frăţiorul busuioc.

Crini, pansele parfumate,
Gladiole şi muşcate,
Crizanteme mari, subţiri,
Delicaţii trandafiri,
Levănţica, muşeţelul, sunătoarea, ghiocelul,
Au venit în graba mare
Să-şi ia porţia de soare."