O dimineata frumoasa, in care m-am hotarat sa arat bine. Nu stiu de ce, pentru ca am avut un somn prost. Stefan a facut pishu in pat, probabil ca a visat ceva urat. Scoala-te, spala salteaua, copilul, du cainele in hol, imbraca-i, nu gasesc uniformele, avem trei cravate, oare a cui e una, fa micul dejun, s-au varsat acuarelele lui Stefan in ghiozdan...pe caiete, pe stilou, peste tot, rosu e culoarea nenorocita. Mai departe totul decurge linistit, prepara micul dejun, vreau salam din ala si nu din ala ca nu e de la munte (cum adica salam de la munte?), vine iarasi cainele, zvarla animalul afara ca ne incurca, incepe si scormoneste in sacosele cu gunoi, cine oare m-a pus sa imi iau caine, ma gandesc si mai musc din mine inca o data. Rasuflu usurata, copiii ies pe usa, pa mami, sa aveti grija, deh, ca orice mama. Ma uit in hol, Costin si-a uitat sacosa cu uniforma acasa. Imbraca-te repede, da fuga la scoala, vezi ca tre sa fugi mai tare sa nu intarzii la birou. Intru pe poarta scolii cu gandul ca il mituiesc pe portar sa mearga la clasa, am uitat sa iau bani marunti de spaga, mah, ce ma mai fac, mai alerg inca o bucata de drum pe niste super tocuri ca am facut atletism zece ani de zile, probabil nu degeaba, gasesc un elev de serviciu dragut care face pe eroul salvator.
Dau fuga la metrou, cu mapa cu manuscrisul in mana si cartea de germana. Cand ies, cu sufletul la gura, vine o pala de vant si imi ia TOATE dar TOATE foile si le duce care pe unde. Ma apuc si le strang bucata cu bucata, cu grija, in final dupa ce sunt gata si o iau la trap imi cade cartea de germana in noroi. Un tip dragut in urma mea o ridica si mi-o intinde cu un zambet timid, de parca zicea mah, stiu prin ce treci acum, imi cade iar cartea dupa doi pasi, ma aplec, o iau si arunc cu ea in primii boscheti pe care ii nimeresc. Injuraturi ca la usa cortului. Simteam ca nu mai pot. Ma zgarii in foaia de hartie si imi da iar sangele la taietura din buricul degetului de acum doua zile, nu il pot opri, urc in final la birou. Imi las haina si cobor dupa carte la BRD, femeia de serviciu era afara si stergea geamurile, ce iluzie sa cred ca a luat-o ea, aia se uita la mine ca la o extraterestra: Doamna, eu eram cu spatele, am vazut doar foile zburand...in final ma intorc si fumez o tigara. Nu am mai fumat de doi ani. DAR NU MAI PUTEAM.
Concluzia este ca nu am sa ma mai straduiesc sa fiu perfecta, sa las vasele spalate, cainele in cusca, holul curat, paturile stranse, ordine si disciplina. Am sa iau lucrurile mai usor, ca oricum nu se merita nervii de dimineata.
Multa vanilie si multa rabdare!
Cu iubire, tot subsemnata.
No comments:
Post a Comment