
Ziua 1: Problema etichetei.
M-am intors din Aiud ieri. Drumul a fost foarte frumos si greu. Multime de popor, am calatorit cu copiii din Sinaia in Bucuresti fara locuri. Pe culoare, aglomeratie. O femeie disperata sa isi gaseasca locul zbiara la mine: Ce cucoana, ce nu te duci pe la celalalt capat la vagonului, ca vagonul are doua capete. Ma uit la ea si ii spun ca directia mea e hotarata, in final ies pe la ce capat doresc eu. Ea ma face nesimtita. Ii zic: "controlati-va, puneti etichete cam repede". Ea: mai du-te undeva. Nu pot sa zic unde. Imi era greu sa ii spun ca problema era la ea si ca nu suporta aglomeratia. Cultural, noi punem repede etichete. Am citit undeva ca grupul la care aderi hotaraste cum esti. Adica, daca grupul din care faci parte hotaraste ca esti destept, esti, iar daca hotaraste invers, esti prost. Chiar daca in sinea ta tu de fapt esti destept. Ma voi gandi ori de cate ori voi vrea sa lipesc o eticheta pe cineva. Poate ca o lipesc pe cea gresita. Costin Anton are opt ani jumate. E pustiul meu cel mare. I se tot spune ca e rau. Si eu ii spun. La un moment dat ieri il intreb de ce de fiecare data cand ii spun sa faca ceva, face invers. Replica lui: "pentru ca sunt rau? " M-am mirat. E destept. El stie ca nu e rau, din moment ce are eticheta, o poarta. Ca atare.
PUTEM SCHIMBA ASTA?
Multa vanilie, si multa iubire.
Va pup.

No comments:
Post a Comment