Stau de vorba cu mine insami si nu stiu ce sa imi spun. Am fost ieri la Cozia, la manastire. Cand am intrat pe poarta, am vazut o multime de lume care venea si se ducea. Curios ca nu era deranjanta, in ciuda vremii foarte urate si a ploii care incepuse brusc. Toata lumea se vanzolea ba la fantana, aruncand un banut, ba in biserica. Mi s-a parut ciudat ca banii de hartie aruncati in fantana nu se muiau. Nu ca e interesant? Am intrat in biserica si m-a izbit ceva. Un sentiment de pace. Era un loc cu pace, in ciuda du-te vino-ului perpetuu. Am dezbatut impresiile cu cei din grup. Daniel gasea ca e foarte vanzoleala. Jeni ca este foarte pace. Si atunci am avut o revelatie, anume ca, ceea ce este in tine, aceea vezi in afara.
1 comment:
asa e.
Post a Comment