Inelul Nibelungilor, aici ramasesem cu ideea. Brunhilde si Siegfried au murit pentru ca iubirea sa traiasca si sa renasca. Ma gandeam intr-o seara ca romanii nu au vreo iubire celebra. si nu au avut vreodata. Eminescu si Veronica Micle? Hmmm...nu as zice. Citisem o lucrare scrisa de un prieten bun de al meu, "Iubirea nefericita". Cartea in sine este foarte buna. Cu ce am ramas eu, cu ideea ca poporul nostru cauta sa isi aline suferinta cu surogaturi in lipsa iubirii adevarate. Ca sa ma exprim mai pe inteles, daca iti moare cainele, iti cumperi alt caine. Tipar clasic. De ce? Pentru ca m-am obisnuit sa am caine. Nu vreau sa fac extensie acestui gand caci mi se pare hilar sa zic: mi-am luat alta nevasta (sau barbat) pentru ca m-am obisnuit cu unul. In final vreau sa ajung la teama de suferinta. Nu vreau sa sufar de 'absentia', deci inlocuiesc. Romeo nu a inlocuit-o pe Julieta, oare ce ar fi spus batranul Shakespeare, ma intreb, si nici Heloise pe Abelard si nici Siegfried pe Brunhilde, nici Tristan pe Isolda .
Sa nu renuntam la iubirile noastre. Cele adevaratele.
No comments:
Post a Comment