Aseara la masa copiii mei au fost tare nazdravani. Stefan si-a bagat degetele in margarina si se uita mirat la ele. M-am uitat la el si radea. Imi radea in fata, ca si cand era un act de mare eroism ceea ce se intamplase. Asa ca i-am luat degetele si i le-am dat pe fata. Era plina de margarina fata lui rotunda si simpatica si bazaia cu spor. Il iubeam la maxim. Si brusc, s-a oprit din plans si m-a manjit pe fata cu margarina ramasa pe degete. L-am manjit si eu pe Costin si uite asa am sfarsit meciul egal. Bineinteles ca ne-am dus la baie unde ne-am continuat bataia cu apa, pana cand ne-am facut fleasca. M-am simtit tare bine si m-am dus cu gandul in copilarie cand stateam pe maidanul prafuit in picioarele goale si ne afundam degetele in noroi. Mamaaa, ce senzatie minunata, noroiul care iti intra printre degetele de la picioare. Dupa care faceam chiftele din noroi si le frigeam pe pietre. Copiii mei nu au experiementat asa ceva pana acum. Copiii de azi isi fac freza in oglinda de la cinci ani (!!!), se tavalesc pe jos ca nu le place tricoul x sau y, vorbesc cu "gagica", "sexi" si alte cele, de te miri de cata emancipare pe ei. Pai noi nu aveam timp de asa ceva pentru ca eram prea ocupati cu ocupatia de baza a copiilor: joaca inocenta. M-am bucurat aseara ca au putut trece bariera "imaginii de sine", si s-au contopit in cea mai mortala, cea mai fantastica, cea mai fascinanta, cea mai creativa joaca: mozolirea.
Cu bine.
Mozolicii
No comments:
Post a Comment