Recordarse si Borges

Recordarse, spaniolescul a-ti aminti, are o conotatie foarte draguta si de care noi uitam: a ne aminti de noi insine, a ne trezi. Borges dadea intr-unul din interviurile sale catre Barnstone exemplul acesta, caci in fiecare zi se trezeste cu sentimentul ca trebuie sa isi aminteasca de sine, de personajul care este, de acest joc "vechi si stupid" de a fi in pielea cuiva si exact acelasi cineva. Lui Borges poate ca i se parea un calvar deoarece era orb si obosit de sine insusi. Cu siguranta ca sunt zile in viata noastra in care uitam de noi insine, ne gasim cu totul si cu totul ancorati in activitati diverse si uitam sa ne ingrijim si de sufletul nostru. Uitam ca ne putem regasi in fiecare zi in ceva nou si exuberant, ca precum Zorba, putem sa o luam de la capata atunci cand totul se naruie in jurul nostru. Ne traim mai degraba cercul pesimist in care plutim.

Ma gandeam ca as putea lega verbul "recordarse" de englezescul "to pamper oneself" , adica a se obloji, a se rasfata. Uneori avem nevoie sa ne rasfatam, pentru ca meritam clipele de bucurie pe care ni le dau lucrurile mici, cum ar fi o ciocolata calda cu lapte bauta impreuna cu prietenii, sau o piesa de teatru radiofonic, sau o plimbare pe aleile pline de tei ale batranului Cismigiu. Uneori uitam sa respiram in tumultul si frenezia unei zile obisnuite, poate banale si aglomerate.

Acum, cu explozia primaverii, sa ne mai amintim si de noi insine.