Doua mii de lei

"Doamne, sustine-ma in privirea saracilor tai"

(Mons.Vladimir Ghika)

Nu stiu cum am ajuns la monseniorul Vladimir Ghika. Cred ca oarecum pe firul gandurilor, intr-o noapte. Nu sunt obsedata de lumea a treia si nu sufar de sindromul Don Quijote. Se intampla doar ca ii iubesc pe saraci si ei pe mine. Ieri eram la un chiosc intr-o statie de metrou si voiam sa cumpar biscuiti. Vanzatoarea mi-a cerut doua mii ca sa imi poata da restul. Mai aveam in buzunar cateva hartii de zece mii. Langa mine, Catalina, o fata a strazii (aflasem cum o cheama) care bea o ciocolata calda, mi-a intins doua mii. M-am uitat la ea si i-am spus ca nu ii pot lua. Nu a raspuns nimic, a dat din cap aprobator catre mine ca sa inteleg ca e in regula, ramane intre noi. Era gestul ei de generozitate, de bucurie ca isi poate ajuta aproapele. Am vrut sa ii dau moneda de cinci mii pe care o primisem ca rest in semn de apreciere si m-a refuzat. Era luminoasa, ma privea si dadea din cap ca sa plec, stim noi ce stim. Jocul privirilor. Am plecat facuta zob.

Referitor la profilul lupului, ma intrebase un prieten bun de ce am intalnit lupul in baie. Buna intrebare, i-am spus ca din cauza ca baia retine cele doua elemente care ne arata schimbati : oglinda si apa. Puteam sa ne fi intalnit in bucatarie dar nu aveam pregatite sarmalele, precum Capra cu Trei Iezi.