pulberi

merg prin codru
cu talpile goale
si rochia-mi alba
se agata de poalele tale
rasfirate, cochete,
maces rubiniu
lasat in pustiu,
ce ma chemi
si ma-ndemni
cu fruct sangeriu,
ranindu-mi
in spini mici si mii
talpile-mi albe,
si deloc umblate,
cantandu-mi iubirea
tristetea, simtirea,
strivindu-mi trairea

in pulberi de dor.